„Lasă pământul să-ți poarte pașii,
și inima să-și regăsească locul unde se simte acasă”
Se întâmplă să nu te mai recunoști în propria viață. Ceva s-a oprit, fără să știi bine ce anume și când. Ce s-a oprit poate porni din nou — rareori singur, aproape întotdeauna într-o relație. Propun un spațiu în care să te simți auzit, în ritmul tău, căutând împreună o cale spre o transformare interioară.
O primă discuțieCincisprezece minute, gratuit și fără niciun angajament.
Ca psihoterapeut român în Franța, lucrez online, în limba română, cu români și moldoveni care trăiesc în afara țării — în Franța, Italia, Spania, Marea Britanie sau Germania, oriunde ați ajuns.
Nu ai nevoie de un motiv clar ca să vii. Mulți oameni încep spunând că nu prea știu de ce sunt acolo. E un punct de plecare ca oricare altul — de multe ori chiar unul bun.
Sunt formată în Gestalt-terapie de către Institutul Limousin de Formation de Gestalt-Thérapie (Franța) și lucrez sub supervizare.
Plecarea nu e doar o schimbare de adresă. Ea atinge în fiecare din noi spații care pot fi dificil de exprimat. Un sentiment de multe ori înconjurat de senzația că nimeni nu ne poate înțelege, sau că lucrurile nu par destul de grave ca să le dai un nume. Iată câteva dintre ele.
Cine sunt eu, dacă nu mai sunt de aici și încă nu sunt de acolo? Multora dintre noi ni se impun, la un moment dat, întrebări existențiale pe care nu le aveam înainte de plecare. Nu sunt semne de slăbiciune. Sunt semne că ceva important cere să fie ascultat.
Se poate vorbi despre orice într-o limbă învățată. Unele lucruri însă pot rămâne blocate în limba în care au fost trăite. Cuvântul potrivit nu vine, sau cuvântul găsit nu exprimă sensul dorit. A lucra în română nu e o comoditate — de multe ori e chiar condiția ca ceva să poată fi spus și auzit pentru prima dată.
Ce vor deveni copiii noștri? Vorbesc altă limbă, cresc cu alte repere, uneori privesc de sus locul din care venim. Între dorința ca ei să se integreze și teama că se pierde ceva, mulți părinți trăiesc o tensiune despre care nu vorbesc cu nimeni.
Dorul nu se traduce, și tocmai de aceea e greu de exprimat. E o pierdere reală — de locuri, de oameni, de o versiune a ta care a rămas acolo — dar o pierdere pe care nimeni nu o recunoaște ca atare, pentru că „doar ai plecat”. O rană nerecunoscută se plânge cu greu.
Cincisprezece minute, gratuit și fără angajament — pe WhatsApp, telefonic sau prin e-mail. Scopul este de a descrie în câteva cuvinte ce te aduce și de a-ți explica cum lucrez și în ce cadru. Vedem împreună dacă sunt persoana potrivită pentru tine.
Facem cunoștință, privim împreună ce te aduce și ce cauți. Nimic nu te angajează pe termen lung: în orice moment poți hotărî că nu e locul potrivit, sau nu e momentul potrivit.
Cincizeci de minute, prin video, printr-o legătură privată pe care ți-o trimit înainte. Pornim de la ce e prezent azi, nu de la un program. Îți propun uneori să încetinim pe o senzație, să reluăm o frază, să încercăm ceva. Nimic nu e impus: poți oricând spune nu, iar acel nu face parte din lucru.
De obicei o ședință pe săptămână sau la două săptămâni, dar ritmul îl alegi tu. Durata depinde de ce vii să cauți. Finalul se pregătește și se decide împreună — nu se suportă.
Ce se spune în ședință rămâne între noi. Lucrând sub supervizare, pot discuta o situație clinică cu supervizorul meu, în mod anonim, ca să te pot însoți bine mai departe.
Nu. Terapia nu e pentru „cei care nu sunt în regulă”. Nu pun diagnostice, nu dau etichete, nu prescriu medicamente. Este un spațiu în care încercăm împreună să înțelegem ce ți se întâmplă, cu cineva care nu e nici din familie, nici din anturajul tău — și tocmai de aceea poate că te poți simți mai liber de orice prejudecăți să exprimi ceva ce este greu să o faci cu anturajul tău.
În română. Dacă îți e mai ușor să treci uneori în franceză, se poate — se poate ca anumite lucruri să vină mai ușor într-o limbă decât în cealaltă, ești liber să alegi.
Pentru majoritatea cererilor, da. Ce contează într-o terapie este calitatea relației, iar aceasta se stabilește și prin ecran. Sunt situații — traume severe, disociere importantă — în care prefer prezența fizică sau un cadru medical în paralel. Dacă e cazul tău, vom discuta asta la momentul potrivit.
Psihiatrul e medic si pune diagnostic și poate prescrie. Psihologul are un titlu universitar. Eu sunt practic o metodă de psihoterapie Gestalt și lucrez fiind în supervizare. Cele trei titluri nu se exclud, și se poate întâmpla să lucrez în paralel cu un psihiatru care prescrie un tratament medical.
Nu există o durată fixă. Unii vin câteva luni, în jurul unei situații precise; alții pentru o muncă mai lungă. Evaluăm periodic evoluția și sfârșitul terapiei îl decidem împreună.
Nu neapărat. Pornim de la ce te preocupă azi. Trecutul se invită uneori singur, pentru că e încă activ în prezent — dar nu e niciodată o trecere obligatorie.
E un început foarte bun, și e frecvent. A nu ști ce să spui e deja ceva care se petrece între noi, aici și acum: putem începe de acolo.
+33 6 01 76 42 44
WhatsApp
victoria.psychotherapie@gmail.com
Gratuit și fără angajament. Dacă preferi să scrii, WhatsApp-ul e cea mai simplă cale — răspund în 48 de ore.
Gestalt-terapia este o abordare umanistă care pornește de la ceea ce trăiești aici și acum — în corp, în emoții, în gânduri, și în ceea ce se petrece între noi în timpul ședinței. Nu caută în primul rând să explice trecutul, ci să observe cum acesta continuă să acționeze în prezent.
Cuvântul german Gestalt înseamnă formă, figură de ansamblu: ceva care iese în evidență dintr-un fond și capătă sens în prezent. În fiecare clipă, ceva ne surprinde, iese la suprafață și cere să fie văzut.
Un principiu al abordării merită spus, pentru că e neașteptat: schimbarea survine atunci când devii ceea ce ești, nu când te străduiești să devii ceea ce nu ești. Terapia nu constă în a te corecta, ci în a-ți da posibilitatea sau autorizarea de a trăi pe deplin ceea ce simți — și de acolo, de cele mai multe ori, lucrurile încep să se schimbe.
Formarea mea a fost marcată mai ales de curentul psihologului québechez Gilles Delisle, care adaugă la „aici și acum” istoria relațiilor tale celor mai vechi — felul în care ele au modelat modul în care iubești și te protejezi. Ceea ce se repetă în viața ta ajunge la un moment dat să fie trăit și între noi. Și acolo, într-o relație în care poate fi în sfârșit privit împreună, devine posibil altceva.